O altfel de Olimpiada

Astazi incepe o altfel de Olimpiada, una pentru oameni mai speciali decat noi, astia normali. Una in care fiecare miscare si performanta au in spate nu numai mult efort si munca, dar si curaj, forta de a trece peste o soarta potrivnica, dorinta de a dovedi ca poti depasi orice bariere.
Este vorba despre Jocurile Paralimpice.

Chiar daca nu vom urmari competitia la televizor, pe Facebook sau Twitter, merita sa ne gandim zilele astea un pic mai mult la cei mult mai incercati de divinitate decat noi.
Sunt niste Oameni. Jos palaria pentru ei! Si jos palaria pentru guvernele care ii respecta si ii ajuta sa nu se simta in afara societatii.

Dupa Olimpiada

Jocurile Olimpice s-au incheiat. Din pacate, parca prea repede.
Au aparut atat de multe statistici si informatii legate de ceea ce s-a intamplat la Londra in ultimele doua saptamani si ceva, incat nici nu-mi vine sa ma bag si eu in seama pe tema asta. Poate voi gasi totusi ceva interesant de postat aici; sa vedem.

Cert este insa ca impactul Jocurilor a fost enorm si in Romania. Toti cei cu care am vorbit s-au refugiat in transmisiunile sportive de la Londra pentru a scapa chiar si pentru cateva ore de mizeria ce ne inconjoara - fie ca vorbim despre scandalul politic perpetuu, fie despre cenusiul sportului romanesc (a se citi al "fotbalului"), fie despre incrancenarea pe care o simti in general la toate nivelurile societatii noastre.

Ei bine, apropo de acest impact al J.O., am fost placut surprins ieri, vazand intr-un parc din spatele blocului un baietel care, cu ajutorul unei scanduri rupte de cine stie unde, incerca sa imite saritura cu prajina vazuta cu siguranta la televizor. Uite, vezi, copiii, inspirati de spectacolul sportiv de la Londra, incearca si ei sa-si testeze abilitatile si sa descopere noi modalitati de a-si petrece timpul! Frumos! :)

Din pacate, insa, sansele copiilor de a trece de acest nivel de consum al energiei sunt minime. Nu exista baze sportive, nu exista bani pentru sport, nu exista strategie de selectie a copiilor cu abilitati sportive. Deci ce perspective au daca nu sa devina campioni, macar sa sa aiba un cadru organizat in care sa se dezvolte armonios si sanatos? In momentul asta, nu prea vad niciuna. Poate initiativa COSR de a prelua sub tutela sa tot sportul romanesc sa fie una oportuna pentru viitorul mediu si indepartat. Dar lucrurile sunt inca neclare, in momentul asta cel putin.

E posibil!

Sportul are ca ratiune de a exista, din punctul meu de vedere, dorinta de a castiga o competitie in conditii oneste, folosind aptitudinile personale sau ale grupului.

Sportul trebuie sa fie curat si jucat, in doua cuvinte, cu Fair Play. Asta ar insemna ca duritatile fizice si verbale, minciuna si ipocrizia nu-si au locul pe arenele sportive.

Sportul inseamna, de asemenea, prietenie, ajutor, spirit de echipa si sacrificiu.

Scriu aceste randuri sub impactul lectiei de sport oferite astazi de Rapid Bucuresti, ai carei jucatori au fost in mod exemplar cu sufleetul alaturi de colegul lor Vladimir Bozovic, a carui mama a decedat cu putin timp inaintea startului meciului de la Cluj, cu CFR. Rapidul a fost parca mai mult ca niciodata purtat pe aripi de un spirit special si a reusit o victorie (5-0) pe care nu sunt sigur ca ar fi obtinut-o fara tragedia lui Bozovic.

Dupa un asemenea meci parca sper mai mult ca altadata ca sportul are sansa sa isi continue menirea si nu va fi sugrumat total de practicile aduse de transformarea lui in business. Sunt un atent urmaritor al marketingului sportiv, vreau si incerc si eu sa ajut ca acesta sa se dezvolte (in Romania e foarte mult de lucru in sensul asta), dar imi doresc ca sportul sa nu se departeze total de esenta lui. Si e posibil!