Sunt tot mai multe semne care arata ca fotbalul romanesc se adanceste intr-o groapa adanca din care nu va iesi foarte curand. Este vorba despre o criza complexa: valorica, dar si financiara.
Criza valorica a devenit tot mai vizibila in ultimii ani, cu performante tot mai putine la nivel international si meciuri tot mai anoste si innegurate pe plan intern (care imi amintesc de partidele dinainte de '89 din campionatul Bulgariei, cu pase repetate la centrul terenului intre echipele adverse si o lipsa totala de orizont). Dar chiar si asa, aceasta lipsa de valoare nu a indepartat publicul de la stadioane si din fata televizoarelor atat de repede pe cat - probabil - ar fi fost logic sa o faca.
Acum insa amatorii de sport in general si de fotbal in particular au practic alternative multiple la campionatul national: Champions League si Europa League, campionatele nationale cele mai tari ale Europei, cele mai importante turnee de tenis, tot ce inseamna sporturi cu motor pe doua sau patru roti, rugby, handbal, orice le doreste sufletul.
In aceste conditii, in care valoarea competitiei interne a scazut dramatic iar oferta de programe alternative este extrem de generoasa, lipsa de adaptare a LPF la realitatile curente pune practic sentinta finala fotbalului romanesc pe termen cel putin mediu si scurt: prin preturile prohibitive solicitate pentru drepturile de televizare, expunerea media a competitiei va fi extrem de redusa. De asemenea, posibilitatea de a prevedea meciurile care vor fi difuzate pe TV este nula. Deci potentialul de monetizare a competitiei interne este si el redus catre zero.
Rezultatul este ca noi, cei care incercam sa folosim Liga 1 ca platforma de comunicare ramanem fara obiectul muncii; nu vom avea cu sa generam proiecte de comunicare care sa pompeze bani catre cluburi, ca atare acestea vor intra in colaps. Pentru ca nici bani din drepturile de televizare nu vor mai fi incasati.
In fine, sa nu uitam ca suntem intr-o perioada in care, chiar daca toate argumentele de mai sus ar fi omise de sefii televiziunilor romanesti si si-ar pune problema sa plateasca sumele propuse de Mitica Dragomir (iar asta nu are cum sa se intample), nu mai sunt bani in piata.
Este un tablou sumbru, dar foarte real. Iar urmatoarele doua-trei saptamani, ultimele ale sezonului fotbalistic national, vor confirma calitatea slaba a competitiei, compensata de agresivitatea disperata a patronilor echipelor din topul clasamentului care vor incerca prin presiune isterica asupra arbitrilor sa incline balanta in favoarea lor si sa prinda ultimul mare jackpot disponibil, banii pentru viitoarea participare in Champions League.
