Handbalul romanesc. Care handbal?

Echipa masculina de handbal a Romaniei a pierdut astazi in fata Lituaniei cu scorul de 24-23. Este adevarat, nu-i o pacaleala de 10 martie. E tragic pentru handbalul romanesc.
In afara fetelor de la Oltchim si a celor de la echipa nationala (in proportie foarte mare aceleasi), handbalul romanesc coboara tot mai mult in negura anonimatului si se afunda intr-o incertitudine tot mai grea privind ziua de maine. Spun asta la modul cel mai propriu, intrucat numai in ultimele saptamani am aflat cazuri de echipe de prima marime in competitia interna care sunt nevoite sa isi intrerupa activitatea din lipsa de fonduri.

Toata aceasta degringolada este de fapt rezultatul lipsei de profesionalism a conducerii Federatiei Romane de Handbal. In speta a modului in care presedintele Cristian Gatu (un fost exceptional sportiv, dealtfel) conduce federatia. Subordonatii sai nu au permisiunea sa isi exprime sau sa isi sustina o idee, pentru simplul motiv ca nu are cum sa fie mai buna decat a dumnealui. Aceasta lipsa de respect se manifesta si fata de sponsorii federatiei, care sunt cei mai importanti si frumosi si destepti de pe pamant pana la semnarea contractului. Dupa care, "daca tot ne-au intrat banii, da-i, ba, in p...a ma-sii!" Si uite asa relatiile se deterioreaza, partenerii pleaca, banii sunt tot mai putini si atmosfera tot mai sumbra in tot ceea ce inseamna fenomenul handbalistic romanesc. Iar rezultatele tot mai umilitoare.

Cert este ca Dl Gatu nu este rau intentionat, nu este suspectabil ca ar deturna fondurile federatiei in folosul propriu, dar din pacate nu are capacitate de a accepta sfaturile unor specialisti si nici macar pe aceea de a-i asculta pe aceia dintre colegii sai care chiar au ceva de spus.

Nu-i mai poate schimba nimeni felul de a gandi la varsta domniei sale, deci perspectivele handbalului romanesc nu sunt deloc luminoase. Pentru ca stie ce are de facut pentru a-si continua domnia, intrucat traieste practic pentru handbal. Il iubeste enorm, nu ar putea trai in afara lui. Dar ii face rau, la fel ca o mama care isi tine copilul incuiat pentru a nu o parasi.

Nu pot sa nu observ o anume asemanare cu felul in care Gigi Becali conduce clubul de fotbal Steaua si situatia in care a ajuns echipa. Cu mentiunea ca acolo echipa de marketing isi face treaba cu brio.

Eseu si transformare!

M-a bucurat foarte mult anuntul presedintelui Federatiei Romane de Rugby, Alin Petrache, privind atragerea a inca doi sponsori: Murfatlar si Salonta. Ma bucura orice investitie, privata sau nu, in alte sporturi decat fotbalul. Iar FRR ne ofera surprize placute; lucrurile se misca bine acolo, e clar.
Chiar daca din punct de vedere sportiv ne zbatem cu echipe despre care putem spune ca au invatat rugby de la noi (apropo, felicitari pentru victoria de azi cu Rusia, 33-3!), managementul federatiei a incaput pe maini bune.
De la preluarea presedintiei de catre Dl Petrache, rugby-ul romanesc respira altfel. Am reusit sa ne calificam pentru a saptea oara consecutiv la Turneul Final al Campionatului Mondial, desi cu putine luni in urma sansele noastre pareau compromise total.
Conducerea actuala a rugby-ului romanesc performeaza insa in mod deosebit din punct de vedere business: a reinnoit contractul cu sponsorul principal, CEC Bank (largind granitele parteneriatului de anul trecut), saptamana aceasta au fost semnate doua noi parteneriate si sunt curios care vor fi urmatorii sustinatori ai acestui sport (au fost anuntati chiar pentru saptamana viitoare doi sau trei noi sponsori). De asemenea, a mutat meciurile de rugby pe GSPTV, canal care acorda importanta cuvenita activitatii rugbystice.
I-am cunoscut personal, la sfarsitul anului trecut, atat pe presedintele Petrache, cat si pe cativa dintre oamenii importanti din staff. Mi-au inspirat incredere: vor sa faca bine rugby-ului romanesc si se pricep la asta. Iar rezultatele imi confirma sentimentul pozitiv.