Despre pariuri si jocuri de noroc - la "ei" si la "noi"

Federatia Engleza de Fotbal a parafat inainte de weekend primul sau parteneriat cu o casa de pariuri online. Este vorba despre un contract incheiat cu compania William Hill pe o perioada de doi ani si jumatate, valabil pana dupa turneul final al Campionatului Mondial din Brazilia. Astfel s-a ocupat una dintre cele trei pozitii (singura disponibila) care asigura expunere atat alaturi de nationala Angliei cat si la meciurile FC Cup.

Dar mai presus de aceste detalii tehnice, important mi se pare sa mentionez ca asemenea dealuri pot fi facute fara grija in tari cu legislatie a jocurilor de noroc si a publicitatii asociate acestora bine pusa la punct. Nu la fel se pune problema, din pacate, in Romania.

De aproape doi ani se discuta pe tema legii jocurilor de noroc online si a normelor de aplicare a legii. Dupa cum am citit aici, disputa dintre statul roman si reprezentantii operatorilor online de betting & gambling se apropie de final. Problema este ca normele de aplicare a legii jocurilor de noroc online la care face referire acest articol sunt foarte apropiate (daca nu chiar identice) cu cele contestate indelung de operatorii online, deci e foarte posibil ca multi dintre ei sa se gandeasca de zece ori pana sa inceapa procesul de licentiere pentru Romania. Asta daca nu au cumva din nou drept de veto.

Statul roman isi doreste, dupa cum e si normal, sa nu mai lase sa i se scurga printre degete sume consistente neimpozitate. Singurul inconvenient e ca, datorita conditiilor dure impuse de guvernul de la Bucuresti, foarte multi bani la buget nu se vor strange intrucat nu va mai exista obiectul muncii.
Operatorii offline de pariuri si jocuri de noroc (asa numitele agentii de strada) asteapta pe de alta parte cu speranta ca normele sa nu se mai schimbe, pentru ca astfel scapa fara bataia lor de cap de o concurenta foarte puternica; stim ca o mare parte a banilor rulati de gamblerii si pariorii romani sunt directionati in special catre companiile online de afara (din afara UE, chiar).

Personal sper ca acest "razboi al nervilor" sa se incheie cat mai curand, pentru ca nimeni nu are de castigat: nici jucatorul roman, nici statul, nici media si nici federatiile si cluburile sportive, carora li se tine inchisa o interesanta sursa de venit.

Iarna nu-i ca vara, iar Anglia nu-i ca Romania

Standard Chartered Bank, actualul sponsor al FC Liverpool, a incheiat cu reprezentantii clubului englez un contract valabil din 2009 pentru o perioada de 4 ani, pompand anual cate 15 milioane de euro. Adica exact dublu fata de cat platea Carlsberg, sponsorul anterior. Care, e adevarat, a preferat sa incheie un deal de 50 de milioane de euro pentru a-si asigura statutul de bere oficiala a nationalei Angliei pentru 4 ani (dupa 17 ani de parteneriat cu echipa cormoranilor).
Reamintesc aceste sume nu intamplator, ci in contextul tevaturii iscate de licitatia pentru drepturile de difuzare a Ligii 1. Este greu sa nu facem comparatii intre noi si lumea civilizata (a fotbalului). Sunt diferente mari fata de sumele incasate de Steaua, Dinamo & Co, este adevarat, avand in vedere ca cele mai mari contracte de sponsorizare la noi au fost incheiate in limita unui milion de euro.
Dar, daca ducem exercitiul mai departe si comparam ce primesc sponsorii in schimbul banilor investiti in cele doua campionate, constatam diferente mult mai mari la nivel de audiente, beneficii, dar in special de imagine.
Iata doua exemple care nu mai au nevoie de comentarii suplimentare. Voi mai reveni insa cat de curand asupra acestui subiect.