Liniste trista

Campionatul national de fotbal a inceput deja de doua weekenduri. Pasiunile s-au reaprins, zgomotul tribunelor a revenit (atata cat mai e, intrucat motive dintre cele mai obiective si complexe fac ca incet-incet numarul spectatorilor, cu exceptia catorva frumoase exceptii, sa scada constant), iar ecranele televiziunilor de sport au redevenit arenele de desfasurare ale patronilor de Liga 1.

Unul dintre stadioanele cele mai importante pentru istoria fotbalistica a ultimilor 40 de ani, Ghencea, arata cu putin timp inaintea disputarii primului meci "acasa" al Stelei din acest sezon, la Constanta, in felul urmator:

Pentru o aleatoare comparatie (am cautat un filmulet care sa poata fi ascultat de minori si fara acordul parintilor), cu cativa ani inainte fanii stelisti rasunau cam in felul urmator:

Se pare ca sperantele spectatorilor obisnuiti cu stadionul Ghencea ca echipa sa revina acasa nu au sanse sa se implineasca, cel putin in viitorul apropiat. Asta pentru ca din pacate vorbim aici si despre alte interese, de natura imobiliara.

Pe de alta parte, si rapidistii trec in perioada prin aceeasi gama de emotii ca si rivalii din campionat, dar sunt sigur ca in cazul lor lucrurile sunt mai simple si pana la urma se vor rezolva, iar echipa va reveni in potcoava de sub podul Grant. Totul depinde de Dl Copos si chiar nu cred ca acesta isi va putea asuma "crima" dezradacinarii echipei.

Cronica unui colaps anuntat

Sunt tot mai multe semne care arata ca fotbalul romanesc se adanceste intr-o groapa adanca din care nu va iesi foarte curand. Este vorba despre o criza complexa: valorica, dar si financiara.

Criza valorica a devenit tot mai vizibila in ultimii ani, cu performante tot mai putine la nivel international si meciuri tot mai anoste si innegurate pe plan intern (care imi amintesc de partidele dinainte de '89 din campionatul Bulgariei, cu pase repetate la centrul terenului intre echipele adverse si o lipsa totala de orizont). Dar chiar si asa, aceasta lipsa de valoare nu a indepartat publicul de la stadioane si din fata televizoarelor atat de repede pe cat - probabil - ar fi fost logic sa o faca. 

Acum insa amatorii de sport in general si de fotbal in particular au practic alternative multiple la campionatul national: Champions League si Europa League, campionatele nationale cele mai tari ale Europei, cele mai importante turnee de tenis, tot ce inseamna sporturi cu motor pe doua sau patru roti, rugby, handbal, orice le doreste sufletul.

In aceste conditii, in care valoarea competitiei interne a scazut dramatic iar oferta de programe alternative este extrem de generoasa, lipsa de adaptare a LPF la realitatile curente pune practic sentinta finala fotbalului romanesc pe termen cel putin mediu si scurt: prin preturile prohibitive solicitate pentru drepturile de televizare, expunerea media a competitiei va fi extrem de redusa. De asemenea, posibilitatea de a prevedea meciurile care vor fi difuzate pe TV este nula. Deci potentialul de monetizare a competitiei interne este si el redus catre zero. 

Rezultatul este ca noi, cei care incercam sa folosim Liga 1 ca platforma de comunicare ramanem fara obiectul muncii; nu vom avea cu sa generam proiecte de comunicare care sa pompeze bani catre cluburi, ca atare acestea vor intra in colaps. Pentru ca nici bani din drepturile de televizare nu vor mai fi incasati. 

In fine, sa nu uitam ca suntem intr-o perioada in care, chiar daca toate argumentele de mai sus ar fi omise de sefii televiziunilor romanesti si si-ar pune problema sa plateasca sumele propuse de Mitica Dragomir (iar asta nu are cum sa se intample), nu mai sunt bani in piata. 

Este un tablou sumbru, dar foarte real. Iar urmatoarele doua-trei saptamani, ultimele ale sezonului fotbalistic national, vor confirma calitatea slaba a competitiei, compensata de agresivitatea disperata a patronilor echipelor din topul clasamentului care vor incerca prin presiune isterica asupra arbitrilor sa incline balanta in favoarea lor si sa prinda ultimul mare jackpot disponibil, banii pentru viitoarea participare in Champions League.

Iarna nu-i ca vara, iar Anglia nu-i ca Romania

Standard Chartered Bank, actualul sponsor al FC Liverpool, a incheiat cu reprezentantii clubului englez un contract valabil din 2009 pentru o perioada de 4 ani, pompand anual cate 15 milioane de euro. Adica exact dublu fata de cat platea Carlsberg, sponsorul anterior. Care, e adevarat, a preferat sa incheie un deal de 50 de milioane de euro pentru a-si asigura statutul de bere oficiala a nationalei Angliei pentru 4 ani (dupa 17 ani de parteneriat cu echipa cormoranilor).
Reamintesc aceste sume nu intamplator, ci in contextul tevaturii iscate de licitatia pentru drepturile de difuzare a Ligii 1. Este greu sa nu facem comparatii intre noi si lumea civilizata (a fotbalului). Sunt diferente mari fata de sumele incasate de Steaua, Dinamo & Co, este adevarat, avand in vedere ca cele mai mari contracte de sponsorizare la noi au fost incheiate in limita unui milion de euro.
Dar, daca ducem exercitiul mai departe si comparam ce primesc sponsorii in schimbul banilor investiti in cele doua campionate, constatam diferente mult mai mari la nivel de audiente, beneficii, dar in special de imagine.
Iata doua exemple care nu mai au nevoie de comentarii suplimentare. Voi mai reveni insa cat de curand asupra acestui subiect.